Munca în România

Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) este instituția abilitată să elibereze documentele care atestă dreptul la muncă al străinilor pe teritoriul României. Cetățenii străini care nu au cetățenia unui alt stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European ori cetățenia Confederației Elvețiene au dreptul la muncă în România, cu respectarea unor condiții și obligații legale care sunt prezentate în cadrul acestui capitol.

Dreptul la muncă în România

Angajarea în muncă

În situaţia în care doriți să veniți în România ca lucrător permanent, stagiar, sezonier, transfrontalier sau lucrător înalt calificat şi nu faceţi parte din categoria de cetăţeni străini care nu au nevoie de aviz de angajare (ex: membri de familie ai cetăţenilor români, persoane cu un drept de şedere pe termen lung în România, persoane cu o formă de protecţie etc.) sau care deja se află pe teritoriul ţării cu un alt scop al şederii care le dă dreptul să lucreze (ex: studenţi, persoane venite în scopul reîntregirii familiei), va trebui să parcurgeţi următoarele etape:

  1. Identificarea unui angajator pe teritoriul României;
  2. Obţinerea avizului de angajare, de către angajator;
  3. Obţinerea unei vize de lungă şedere, în baza prezentării avizului de angajare şi a altor documente solicitate, la misiunea diplomatică a României din statul în care vă aflați (în cazul în care persoana este deja în România şi beneficiază de un drept de şedere legal, nu este necesară obţinerea acestei vize de lungă şedere);
  4. În baza vizei de lungă şedere veţi putea intra în România, unde, în cel mai scurt timp, va trebui să solicitaţi la IGI eliberarea unui permis de şedere, pentru acelaşi scop care a fost înscris şi pe viza de lungă şedere.

Avizul de angajare

Avizul de angajare este documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin, pentru o anumită funcţie.  Aceasta înseamnă că, dacă faceţi parte din categoria de cetăţeni străini care au nevoie de un aviz de angajare şi vă schimbaţi funcţia, ocupaţia sau angajatorul, aveţi nevoie de un nou aviz de angajare.

Nu aveţi nevoie de aviz de angajare dacă:

  • aveţi dreptul de şedere pe termen lung pe teritoriul României;
  • aţi dobândit o formă de protecţie în România (refugiat sau persoană cu protecție subsidiară);
  • aveţi statut de tolerat sau sunteţi solicitanţi de azil, după expirarea unei perioade de un an de la data depunerii cererii de azil;
  • aveţi un permis de şedere temporară ca membru de familie al unui cetăţean român;
  • aveţi un permis de şedere temporară în scop de studii, caz în care aveţi dreptul de a lucra numai cu normă parţială (4 ore/zi);
  • vă aflaţi în România şi aţi beneficiat anterior de un drept de ședere pe teritoriul României de cel puțin 3 ani, în calitate de membri de familie al unui cetățean român şi vă aflaţi în una din următoarele situații: v-a fost pronunţată desfacerea căsătoriei; v-a încetat relaţia de parteneriat; sponsorul/cetăţeanul român a decedat; aţi devenit major sau aţi împlinit vârsta de 21 de ani, în situaţia în care sunteţi membru de familie al unui cetăţean român;
  • proveniţi din ţări cu care România are încheiate acorduri, convenţii sau înţelegeri bilaterale cu privire la accesul pe piaţa muncii;
  • desfăşuraţi activităţi didactice, ştiinţifice, culturale sau alte activităţi specifice cu caracter temporar în instituții de profil acreditate ori autorizate provizoriu din România, în baza unor acorduri bilaterale;
  • sunteţi titulari ai unui drept de ședere pentru desfășurarea de activități de cercetare științifică, faceţi parte din personalul cu calificare specială, în baza ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, precum și dacă desfășuraţi activități artistice în instituții de cultură din România, în baza ordinului ministrului culturii și patrimoniului național;
  • urmează să desfăşuraţi activități temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administrației publice centrale sau locale ori de autorități administrative autonome;
  • sunteţi director de filială, reprezentanţă sau sucursală pe teritoriul României al unei companii cu sediul în străinătate, în conformitate cu actele prevăzute de legislația română în acest sens;
  • sunteți angajat de persoane juridice cu sediul în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European ori în Confederația Elvețiană, detașați în România, cu condiția prezentării permisului de ședere din acel stat;
  • sunteți solicitant de azil, după expirarea unei perioade de un an de la data depunerii cererii de azil, dacă vă aflați în procedura de determinare a unei forme de protecție;
  • aveți statutul de tolerat, pe perioada pentru care vi s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României.

Avizul de angajare se eliberează în vederea admiterii pe teritoriul României și pentru prelungirea dreptului de ședere pe perioade de cel mult un an. Acesta va fi eliberat angajatorului, pe numele dumnevoastră, de către IGI.

Aveți nevoie de aviz de angajare și dacă:

  • proveniți din state cu care România are încheiate acorduri, convenții sau înțelegeri de desființare a vizelor pentru trecerea frontierei în acest scop sau pentru care România a renunţat unilateral la obligativitatea vizelor;
  • beneficiați de drept de ședere temporară pentru reîntregirea familiei, acordat în condițiile stabilite de legislația privind regimul străinilor în România;
Studenții, cetățeni străini care au un permis de ședere în scop de studii au voie să lucreze pe perioada studiilor, dacă respectă programul redus – maxim 4 ore/zi, fără aviz de angajare.

După finalizarea studiilor, dacă fostul student este încadrat în muncă, în specializarea studiilor absolvite, poate obține o viză în scop de angajare fără a mai fi necesar să părăsească teritoriul României și fără achitarea taxei de către angajator. IGI va elibera avizul de angajare ca lucrător permanent (normă întreagă) pe baza contractului de muncă, fără să mai ceară de la angajator documentele necesare eliberării acestui tip de aviz.

Tipurile de avize de angajare care pot fi eliberate angajatorilor în vederea angajării în muncă a străinilor sunt următoarele:

Avizul de angajare pentru lucrătorii permanenţi Dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată sau determinată, la o singură persoană fizică sau juridică din România ori la o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei firme străine. Contractul de muncă poate fi prelungit, fără necesitatea obţinerii unui nou aviz de angajare, în situaţia în care se menţin condiţiile de angajare de la locul de muncă respectiv.
Avizul de detaşare pentru lucrătorii detașați Dă dreptul titularului să presteze munca, pentru o perioadă de maximum un an la un interval de minimum 5 ani, în baza deciziei de detașare de la un angajator persoană juridică străină la un angajator persoană fizică sau juridică din România ori la o reprezentanță, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate. În temeiul prevederilor acordurilor, convențiilor sau înțelegerilor internaționale la care România este parte, perioada pentru care lucrătorul detașat desfășoară activitatea pe teritoriul României poate fi prelungită în condițiile și situațiile prevăzute în mod expres de acestea.
Avizul de angajare pentru lucrătorii sezonieri Dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe teritoriul României cu un contract de muncă pe o perioadă determinată, pentru o perioadă de cel mult 6 luni într-un interval de 12 luni, contractul neputând fi prelungit.
Avizul de angajare pentru lucrătorii stagiari Dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe teritoriul României pentru efectuarea unui stagiu în vederea obţinerii unei calificări profesionale. Stagiul are o durată determinată şi nu poate fi prelungit.
Avizul de angajare pentru lucrătorii transfrontalieri Dă dreptul titularului, cetăţean al unui stat ce are frontieră comună cu România şi care locuieşte în zona de frontieră a statului respectiv, să fie încadrat în muncă pe baza contractului individual de muncă cu normă întreagă, pe o perioadă determinată sau nedeterminată, într-o zonă de frontieră.
Avizul de angajare pentru lucrătorii înalt calificați Dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă, pe baza unui contract de muncă valabil, încheiat pe o perioada de cel puțin un an, la o persoană juridică din România, pe un loc de muncă înalt calificat. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată se prelungeşte fără obligativitatea obţinerii unui nou aviz de angajare.

 

Pentru eliberarea avizului de angajare trebuie îndeplinite anumite condiții[1]:

  1. Condiții generale:
  • angajatorul să fi achitat obligațiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru anterior depunerii cererii;
  • angajatorul să desfășoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea avizului de angajare;
  • angajatorul să nu fi fost sancționat anterior pentru muncă nedeclarată sau angajare ilegală;
  • contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului să nu fi fost epuizat.
  1. Condiții speciale pentru lucrătorii permanenți:
  • locurile de muncă vacante să nu poată fi ocupate de cetățenii români și cei ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai Spațiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene și nici de cetățenii străini cu un drept de şedere pe termen lung în România. Nu trebuie îndeplinită această condiție dacă străinul deține funcția de administrator într-o societate comercială cu participare străină și este singura persoană numită în această funcție sau dacă străinul este sportiv profesionist;
  • angajatorul să-l încadreze în muncă pe străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată sau determinată;
  • străinul să îndeplinească condiţiile speciale de pregătire profesională, experienţă în activitate şi autorizare, solicitate de angajator potrivit legislaţiei în vigoare;
  • străinul să facă dovada faptului că este apt din punct de vedere medical să desfăşoare activitatea respectivă şi nu are antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare pe teritoriul României. 

La eliberarea avizului de angajare angajatorul trebuie să plătească:

  • echivalentul în lei a 200 euro pentru lucrătorii permanenţi, detașați, transfrontalieri, stagiari;
  • echivalentul în lei a 50 euro pentru lucrătorii sezonieri.

Condiţiile privind solicitarea avizului de angajare, analizarea cererii şi eliberarea acestui document sunt detaliate în Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014.

Mai multe detalii şi documentele necesare eliberării fiecărui tip de aviz, pot fi găsite pe pagina de web a IGI , la adresa: http://igi.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Munca/73 .

Cererea pentru eliberarea avizului de angajare se soluționează de către Inspectoratul General pentru Imigrări, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia, termenul putând fi prelungit cu maxim 15 zile. Cererea de eliberare a avizului de angajare formulată de posesorul Cărții albastre a Uniunii Europene obținută într-un alt stat membru se soluționează în termen de 15 zile de la data primirii.

 

IMPORTANT! Cartea albastră a UE este documentul ce conferă posesorului acestuia dreptul de ședere și de muncă pe teritoriul României în calitate de angajat, pe un loc de muncă înalt calificat. Pentru obținerea avizului de angajare pentru lucrătorii înalt calificați, angajatorul va trebui să-i asigure acestuia un salariu lunar/anual cu o valoare de cel puțin 4 ori salariul mediu brut pe economie și va trebui să depună la dosar și documentele de studii, recunoscute de statul român, care îi demonstrează calificarea.

Avizul de angajare se anulează de către IGI în următoarele situaţii:

  • la solicitarea angajatorului, ca urmare a încetării din iniţiativa sa a raportului de muncă cu străinul sau în cazul încetării contractului individual de muncă ca urmare a acordului părţilor;
  • la solicitarea angajatorului sau a străinului ca urmare a încetării perioadei pentru care a fost detașat în România;
  • la solicitarea străinului, ca urmare a încetării raportului de muncă din iniţiativa sa;
  • la sesizarea organelor competente, potrivit legislației în vigoare, în cazul în care străinul a fost declarat indezirabil, i s-a anulat sau revocat dreptul de ședere în România ori în cazul în care acesta nu mai îndeplinește condițiile privind încadrarea în muncă;
  • neprezentarea angajatorului în vederea ridicării avizului de angajare de la Inspectoratul General pentru Imigrări, în termen de 30 de zile de la data soluționării cererii.

Pierderea, deteriorarea sau distrugerea avizului de angajare sau a permisului de şedere trebuie comunicată către IGI în termen de 5 zile de la data constatării pierderii.

Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă

Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă se obţine în termen de 60 de zile de la eliberarea avizului de angajare, fiind acordată de către ambasadele şi consulatele României. Viza de lungă şedere vi se poate elibera, la cerere, pentru o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri:

  • angajare în muncă – dacă urmează să intraţi în România în vederea încadrării în muncă, în baza unui contract individual de muncă, la un angajator (simbolul D/AM);
  • desfășurarea de activităţi economice – dacă urmează să desfăşuraţi activităţi economice sau profesionale în mod independent sau în cadrul unor asociaţii familiale (simbolul D/AE), respectiv dacă aveţi dreptul de a exercita profesii liberale pe teritoriul României în baza unor legi speciale;
  • desfășurarea de activităţi comerciale – dacă sunteţi sau urmează să fiţi acționari sau asociaţi cu atribuţii de conducere şi administrare a unor societăţi comerciale din România și urmează să faceţi o investiţie (simbolul D/AC).

IMPORTANT: Taxa de viză este de 120 Euro și se va achita în statul în care faceți solicitarea, la misiunea diplomatică a României care vă eliberează viza.

Acest tip de viză vă permite ca, odată ce aţi intrat pe teritoriul României, să solicitaţi prelungirea dreptului de şedere temporară şi să obţineţi un permis de şedere. Lista documentelor necesare pentru obținerea permisului de ședere este afişată la sediul formaţiunilor teritoriale ale IGI din judeţul în care locuiţi sau pe pagina de web http://igi.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Munca/73http://ori.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Munca/73.


Permisul unic

Dacă vi s-a acordat sau vi s-a prelungit dreptul de şedere în România, IGI vă eliberează:

  1. a) un permis unic, un permis de şedere temporară pentru desfăşurarea de activităţi economice, profesionale sau comerciale, corespunzător cu scopul în care aţi obţinut şi viza de lungă şedere;
  2. b) Cartea albastră a UE pentru posesorul avizului de angajare pentru lucrători înalt calificaţi, dacă vi s-a acordat sau, după caz, vi s-a prelungit dreptul de ședere temporară şi dreptul de muncă.

IMPORTANT! Conform legislației[2], orice cetăţean străin, pe durata şederii în România, este obligat să declare la formaţiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări care le-a acordat dreptul de şedere, orice modificare legată de angajarea sa în muncă, respectiv dacă s-a angajat sau dacă şi-a schimbat locul de muncă. În cazul în care nu anunţaţi aceste modificări, este posibil să primiţi o amendă contravenţională.

Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei de valabilitate a permisului unic, încadrarea în muncă la alt angajator se poate face numai dacă se obţine un nou aviz de angajare. Cererea pentru eliberarea unui nou aviz de angajare se va depune de noul angajator în termen de maxim 60 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă. În acest caz, deşi îşi schimbă angajatorul, cetăţeanul străin va putea obţine un nou aviz de angajare, fără obligaţia de a părăsi teritoriul ţării.

ATENȚIE! Dacă a încetat contractul de muncă cu angajatorul dumneavoastră, nu găsiţi un nou loc de muncă în termen de 60 de zile şi nu îndepliniţi condiţiile pentru a solicita ajutorul de şomaj, vi se anulează avizul de angajare şi vă încetează şi dreptul de şedere. În consecinţă, va trebui să părăsiţi teritoriul României şi să obţineţi o nouă viză pentru a vă putea întoarce.

În cazul în care îndepliniți condițiile legale și beneficiați de ajutor de șomaj, dreptul de şedere vă va fi prelungit pentru perioada în care primiți ajutor de şomaj.

Detaşarea

Aveţi statutul de lucrător detașat atunci când sunteți cetățean străin calificat, angajat al unei persoane juridice cu sediul în străinătate şi desfășuraţi activităţi pe teritoriul României în următoarele situaţii:

  • sunteţi detaşat pe teritoriul României, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea din străinătate unde sunteţi angajat (care face detaşarea) şi o altă companie care îşi desfăşoară activitatea în România;
  • sunteţi detaşat la o unitate situată pe teritoriul României sau la o filială a unui grup de întreprinderi, situată pe teritoriul României.

Avizul de detaşare se poate obține de către:

  • angajatorul, persoană fizică sau juridică din România;
  • o reprezentanță, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate.

Avizul de angajare pentru lucrătorii detașați vă dă dreptul să lucrați pentru o perioadă de maximum un an la un interval de minimum 5 ani, în baza deciziei de detașare de la un angajator persoană juridică străină, la un angajator persoană juridică din România ori la o reprezentanță, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate. Dreptul de şedere al străinilor detaşaţi poate fi prelungit pentru perioada prevăzută în decizia de detaşare, dar nu mai mult de un an într-un interval de 5 ani.

Dacă sunt încheiate acorduri, convenții sau înțelegeri internaționale la care România este parte, perioada pentru care lucrătorul detașat își desfășoară activitatea pe teritoriul României poate fi prelungită în condițiile și situațiile prevăzute în mod expres de acestea.

Pentru ca un străin detașat să-și desfășoare activitatea în România trebuie obținută viza de lungă ședere pentru detașare, identificată prin simbolul D/DT. Pentru mai multe detalii accesați pagina IGI: http://igi.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Munca/73, unde veți găsi și lista cu documente necesare pentru obţinerea acestui tip de viză. Viza se obţine în baza avizului de detaşare, eliberat beneficiarului prestării de servicii la care veţi fi detaşat în România.

Viza de lungă ședere în scopul detașării se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii. Solicitarea de viză trebuie să fie însoțită de următoarele documente: copia avizului de angajare eliberat de IGI; dovada mijloacelor de întreținere, asigurarea medicală etc.

Pentru detalii, vă puteți adresa formațiunilor teritoriale ale IGI.

Odată ajuns în România va trebui să solicitaţi de la IGI eliberarea unui permis de şedere în scop de detaşare. Cererea pentru eliberarea permisului de şedere se va depune cu minim 30 de zile înainte de expirarea valabilităţii vizei.

Avizul de detaşare se anulează de IGI în termen de 5 zile lucrătoare de la solicitarea angajatorului sau a străinului ca urmare a încetării perioadei pentru care a fost detaşat în România.

Mai multe detalii privind detaşarea în România puteţi găsi în Ordonanţa nr. 25/2004 sau O.U.G. 194/2002, precum şi pe pagina de web a IGI:

http://igi.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Munca/73

Desfăşurarea de activităţi profesionale

Pentru desfăşurarea de activităţi profesionale vi se poate elibera, la cerere, viza de lungă şedere pentru o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe intrări – dacă aveţi dreptul de a exercita profesii liberale pe teritoriul României, în baza unor legi speciale. Trebuie să îndepliniți următoarele condiții:

  • faceți dovada îndeplinirii condițiilor legale de exercitare a profesiei respective;
  • faceți dovada faptului că în țara de origine practicați o profesie asemănătoare cu cea pe care intenționați să o desfășurați în România;
  • prezentați dovada asigurării medicale pe perioada valabilității vizei;
  • prezentați certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică.

Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi profesionale este identificată prin simbolul D/AP. Taxa de viză, la data publicării ghidului, este de 120 Euro și se achită în statul în care faceți solicitarea. Pentru detalii, accesați:

http://igi.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Activitatiprofesionale/72

IMPORTANT! Dacă doriţi să exercitaţi o profesie liberală pe teritoriul României, trebuie, pentru început, să verificaţi dacă aceasta este reglementată printr-o lege specială. Consultaţi lista legilor speciale aici:

http://igi.mai.gov.ro/api/media/userfiles/Lista_legi_nonUE.pdf.

De exemplu, condiţiile în care arhitecţii cetăţeni ai statelor terţe pot dobândi drept de semnătură în România şi pot cere înscrierea în Tabloul Naţional al Arhitecţilor sunt stabilite doar, în condiţii de reciprocitate, prin convenţii încheiate de statul român cu statele respective. Profesia de medic, medic dentist, farmacist se exercită, pe teritoriul României, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicină/stomatologie/farmacie care sunt:

  • soţul unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora;
  • cetăţenii statelor terţe beneficiari ai unui drept de şedere pe termen lung în România;
  • beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung acordat de către unul dintre statele membre ale UE, SEE sau ai Confederaţiei Elveţiene;
  • membrii de familie ai unui cetăţean al UE, SEE, sau ai Confederaţiei Elveţiene.

În plus, unele profesii se exercită pe teritoriul României doar de persoanele care sunt membre ale Ordinului profesioniştilor din domeniul respectiv, pe baza certificatului de membru care atestă dreptul de practicare a profesiei respective. Exercitarea altor profesii, precum cea de traducător autorizat, consilier juridic sau psiholog este limitată strict la cetăţenii români și ai statelor UE şi  SEE.

Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România nu poate fi interzis dacă solicitantul face dovada că a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani, anterior prestării într-un stat european în care respectiva profesie nu este reglementată, dacă deţine unul sau mai multe titluri de calificare profesională acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, care atestă că s-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii.[3]

Pentru a verifica în ce condiţii puteţi exercita activităţi profesionale în România este necesar să consultaţi aceste legi, precum şi procedurile de recunoaştere a diplomelor şi calificărilor. Mai multe detalii găsiţi la: Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor (CNRED) (http://www.cnred.edu.ro/) şi la Uniunea Profesiilor Liberale din România (UNPLR) (http://www.uplr.ro/principalr.html).

Desfăşurarea de activităţi economice şi comerciale

La cerere, vi se poate elibera viza de lungă şedere pentru o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe intrări, pentru:

  • desfăşurarea de activităţi economice – dacă urmează să desfăşuraţi activităţi economice în mod independent sau în cadrul unor asociaţii familiale;
  • desfăşurarea de activităţi comerciale – dacă sunteţi sau urmează să deveniţi acţionar sau asociat cu atribuţii de conducere şi administrare a unor societăţi comerciale din România.

Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi economice este identificată prin simbolul D/AE, iar cea pentru desfăşurarea de activităţi comerciale este identificată prin simbolul D/AC.

Pentru obținerea vizei în vederea desfășurării de activități economice sau comerciale trebuie să îndepliniţi o serie de condiţii. Mai multe informaţii despre aceste tipuri de vize puteţi găsi accesând linkul:

http://igi.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Activitati-comerciale/71

Condiţiile de muncă în România

Potrivit legii, în baza avizului de angajare sau a avizului de detaşare puteţi fi angajat cu contract individual de muncă sau puteţi fi detaşat în România.

Contractul individual de muncă

Codul Muncii din România conţine reglementări care se referă la totalitatea raporturilor de muncă, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii. Dispoziţiile cuprinse în Codul Muncii se aplică inclusiv cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României.

Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă. În România o persoană poate să lucreze de la vârsta de 16 ani, iar persoanele în vârstă de 15 ani au nevoie de aprobarea părinților.

Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor (angajatorul şi angajatul), în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, anterior începerii raporturilor de muncă.

Conform legii, forma scrisă a contractului individual de muncă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Contractul trebuie să fie înregistrat în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se comunică Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM). Angajatorul este obligat să vă dea un exemplar al contractului de muncă.

Anterior semnării contractului trebuie să citiţi cu atenţie clauzele înscrise în acesta. Contractul individual de muncă se încheie în două exemplare, unul pentru dumneavoastră, unul pentru angajator. Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a vă informa[4] cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.

Avizul de angajare este valabil pe toată perioada contractului individual de muncă, în situația continuării raporturilor de muncă pe aceeași funcție și la același angajator.

Potrivit modelului-cadru al contractului individual de muncă[5], acesta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente[6]: părţile contractului (angajatorul şi angajatul), locul de muncă, funcţia/ocupaţia, fişa postului, criteriile de evaluare a activităţii profesionale, riscurile specifice postului, durata contractului, durata muncii, durata concediului, salarizarea, durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână, contractul colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă, durata perioadei de probă (maxim 90 de zile pentru funcţii de execuţie şi maxim 120 zile pentru funcţii de conducere), clauze speciale (cu privire la formare profesională, clauza de confidenţialitate, neconcurenţă, mobilitate etc.), drepturi şi obligaţii generale ale părţilor.

În anexele Ghidului Bun Venit în România! găsiţi elementele principale ale unui contract individual de muncă.

Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare legii sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă. Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Va fi nulă orice clauză prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi.

Dacă sunteţi salariat în România, aveţi, în principal, dreptul la: salarizare pentru munca depusă; repaus zilnic şi săptămânal, concediu de odihnă anual, egalitate de şanse şi de tratament, demnitate în muncă, securitate şi sănătate în muncă, acces la formarea profesională, informare şi consultare, protecţie în caz de concediere, negociere colectivă şi individuală, participarea la acţiuni colective, de a constitui sau de a adera la un sindicat (doar pentru posesorii unui permis de şedere pe termen lung), alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci. În caz contrar, contractul este nul.

Potrivit Codului Muncii, salariaţii au următoarele obligaţii: de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce le revin conform fişei postului; de a respecta disciplina muncii; de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă, precum şi în contractul individual de muncă; de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu; de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate; de a respecta secretul de serviciu, alte obligaţii prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

Aferent drepturilor lucrătorilor sunt prevăzute şi obligaţiile angajatorului: să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă; să asigure permanent condiţiile corespunzătoare de muncă; să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă şi din contractele individuale de muncă; să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil; să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor care pot să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora; să plătească toate contribuţiile şi impozitele aferente contractelor încheiate cu angajaţii; să plătească salariul la data stabilită prin contractul individual de muncă, să elibereze, la cerere şi gratuit, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului; să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal.

Detaşarea

Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. Aceasta poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an şi se face în baza contractului individual de muncă pe care l-aţi încheiat şi a actului de detaşare.

Salariul

Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, dizabilitate, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.

Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri şi se plăteşte înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor. Angajatorul nu poate negocia şi stabili, prin contractul individual de muncă, salarii de bază a căror valoare să fie sub aceea a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Salariul înscris în contractul individual de muncă este salariul brut, care reprezintă salariul de încadrare sau salariul de bază, care include și contribuțiile sociale pe care dumneavoastră le datorați statului, precum și impozitul pe venit, de 16%. La sfârşitul unei perioade lucrate, dumneavoastră veţi primi salariul net, care reprezintă suma de bani pe care salariatul o încasează în lei, cash sau în cont, după ce se scad contribuţiile de asigurări sociale, impozitul pe salariu etc., care sunt obligatorii conform legii. De regulă, angajatorul vă comunică salariul net înainte de angajare,În afară de salariu, puteţi primi și o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă[7], suportată integral de angajator. Salariul se plăteşte în bani cel puţin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.

Pentru salariaţii cărora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de muncă, le asigură hrană, cazare sau alte facilităţi, suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară prevăzut de lege. Plata în natură a unei părţi din salariu este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.

Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

În România, în contractul individual de muncă salariul se poate stabili în valută, dar se plătește doar în lei, indiferent dacă este plătit cash sau prin virament într-un cont bancar. Dacă salariul a fost negociat în valută, salariul în lei se calculează la cursul de schimb leu-valută stabilit de Banca Națională a României din ziua efectuării plății. Plata salariului se dovedeşte prin semnarea ştatelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariat.

Timpul de muncă şi timpul de odihnă 

Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare[8]. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.

Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.

Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară. Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.

Munca prestată între orele 22.00 – 6.00 este considerată muncă de noapte. Salariaţii de noapte beneficiază[9]:

  1. a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, obţinând acelaşi salariu;
  2. b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: 1 şi 2 ianuarie; prima şi a doua zi de Paşti; 1 mai; prima şi a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 1 decembrie; prima şi a doua zi de Crăciun; 2 zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.

Se garantează dreptul tuturor salariaţilor la concediu de odihnă anual plătit de minim 20 de zile lucrătoare, acest drept neputând fi limitat sau anulat printr-o clauză contractuală contrară.

Normele de muncă 

Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform legislaţiei în vigoare. În cazul în care nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator cu acordul sindicatului ori, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor. 

În cazul în care consideraţi că norma de muncă este prea mare, puteţi consulta sindicatul sau vă puteţi adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) sau Inspecţiei Muncii http://www.inspectmun.ro/.

Sănătatea şi securitatea în muncă           

Conform Codului Muncii, angajatorul are obligaţia:

  • să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale;
  • să organizeze periodic instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Dacă sunteţi angajat cu contract individual de muncă la o firmă din România, beneficiaţi automat de o asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, prin serviciul medical de medicină a muncii.[10] Aveţi dreptul la acest tip de prestaţii şi servicii de asigurare începând cu data încheierii contractului de muncă şi până la data încetării acestuia. În cazul bolilor profesionale, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se menţine şi după ce încetează raporturile de muncă sau contractul individual de asigurare. 

Accidentul de muncă este vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces. De asemenea, accident de muncă este şi accidentul care a avut loc în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers precum şi accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă are loc la sediul angajatorului în timpul programului de muncă şi nu se datorează vinei exclusive a accidentatului.

Conform Legii nr. 319/2006 a securităţii și sănătății în muncă, bolile profesionale sunt afecţiunile care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici specifici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. Conform legii, afecțiunile suferite de elevi și studenți în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.

În cazul apariţiei unui eveniment (accident de muncă), o copie a dosarului original întocmit ca urmare a cercetării efectuate de către Inspecția Muncii se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului țării de unde provine accidentatul de către Inspectoratul Teritorial de Muncă care a efectuat cercetarea sau, după caz, de către Inspecția Muncii.

Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub forma de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său:

  • la angajare;
  • la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
  • la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
  • la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
  • la executarea unor lucrări speciale. 

Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale au dreptul la următoarele prestaţii şi servicii:

  • reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
  • reabilitare şi reconversie profesională;
  • indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
  • indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
  • compensaţii pentru atingerea integrităţii;
  • despăgubiri în caz de deces;
  • rambursări de cheltuieli.

Angajatorul este obligat să declare accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale către ITM, iar în anumite cazuri și asiguratorilor și organelor penale. Declararea accidentului de muncă nu poate avea în niciun caz repercusiuni negative asupra accidentatului. Nedeclararea accidentului de muncă poate să îl priveze pe cel afectat de dreptul de a primi îngrijirea medicală corespunzătoare şi de drepturile ulterioare ce decurg din asigurare. 

Mai multe detalii despre sănătatea şi securitatea în muncă puteţi găsi în cadrul ITM, care au sedii în oraşele reşedinţă de judeţ, a Inspecţiei Muncii sau în Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă. 

Alte forme contractuale (în afară de contractul individual de muncă) 

Ca cetăţean străin puteţi întreprinde şi alte activităţi care, deşi nu vor fi desfăşurate în cadrul unor raporturi de muncă, pot reprezenta o completare a veniturilor dumneavoastră. Astfel, puteți să desfășurați o activitate prin cedarea drepturilor de autor, în baza Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare[11] sau puteți să prestați anumite activități în baza unui contract de prestări servicii. În prezent există mai multe discuții referitoare la legalitatea convențiilor civile și este recomandabilă încheierea contractelor individuale de muncă cu normă parțială în locul acestora. Dacă contribuiţi la realizarea unei creaţii intelectuale în România, există posibilitatea de a putea fi remunerat în baza unui contract special, menționat mai sus – contract de cesiune de drepturi de autor.

(!) Nicio altă formă contractuală NU vă va permite să prelungiţi dreptul de şedere în scop de muncă, deoarece nu se poate substitui contractului individual de muncă, care vă garantează plata prestaţiilor medicale şi sociale.

Exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate ca zilieri 

Legislaţia naţională recentă[12] privind activităţile cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri reglementează raportul dintre persoanele care au capacitate de muncă şi care prestează activităţi necalificate, cu caracter ocazional şi diverse persoane juridice, numite beneficiari de lucrări. Pot desfăşura activităţi cu caracter ocazional persoanele fizice, cetăţeni români sau străini, în condiţiile legii. Domeniile în care se pot presta activităţi care au caracter ocazional sunt: agricultură, vânătoare şi servicii anexe (cu excepţia crescătorilor de animale în sistem semiliber, tradiţional şi transhumanţă), silvicultură (cu excepţia exploatării forestiere), pescuit şi acvacultură, colectarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor nepericuloase, recuperarea materialelor, comerţ cu ridicata al produselor agricole brute şi al animalelor vii, activităţi de organizare a expoziţiilor, târgurilor şi congreselor, publicitate, activităţi de interpretare artistică – spectacole, activităţi suport pentru interpretarea artistică – spectacole şi activităţi de gestionare a sălilor de spectacole, activităţi de cercetare-dezvoltare în ştiinţe sociale şi umaniste, activităţi desfăşurate în sere, spaţii verzi, parcuri şi grădini zoologice, hoteluri şi alte facilităţi de cazare – (tabere organizate de Ministerul Tineretului şi Sportului direct sau prin unităţile din subordinea acestuia), activităţi ale bazelor sportive, activităţi ale cluburilor sportive.

Între zilier şi beneficiar nu se încheie un contract de muncă, iar durata activităţilor ocazionale efectuate pentru aceeaşi firmă nu poate depăşi 90 de zile pe an. Cel care îi contractează pe zilieri este obligat să înfiinţeze Registrul de evidenţă a zilierilor, să plătească impozitul pe venit în cuantum de 16% calculat la salariul brut, să asigure instruirea şi informarea zilierului cu privire la activitatea pe care urmează să o presteze, să asigure echipamente de lucru şi de protecţie specifice.

Pentru activitatea executată, zilierul are dreptul la o remuneraţie brută orară, care nu poate fi mai mică decât valoarea/oră a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată[13] şi care se acordă la sfârşitul fiecărei zile de lucru, înainte ca zilierii și beneficiarul să semneze în Registrul de evidenţă a zilierilor. Activitatea desfăşurată nu conferă zilierului calitatea de asigurat în sistemul public de pensii, sistemul asigurărilor sociale pentru şomaj şi nici în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Dacă zilierul doreşte să beneficieze de acestea, va putea să le plătească individual.

Durata zilnică de executare a activităţii unui zilier nu poate depăşi 12 ore, iar plata zilierului nu poate fi mai mică decât echivalentul a cel puţin 8 ore de muncă.

Pentru a putea lucra ca zilier, orice persoană trebuie să fi împlinit vârsta de 16 ani. Zilierii nu pot fi angajaţi de persoane fizice şi nici detaşaţi către un terţ.

Munca fără forme legale

Prestarea muncii fără întocmirea contractului individual de muncă, precum și fără respectarea unor clauze din legislația obligatorie în domeniu constituie muncă fără forme legale şi prezintă multe dezavantaje pentru angajaţi.

La angajare, ca să vă asiguraţi că aveţi contract individual de muncă încheiat conform legii trebuie să verificaţi dacă:

  • contractul conţine clauzele asupra cărora aţi căzut de acord cu angajatorul;
  • cele 2 exemplare poartă semnătura dumneavoastră, semnătura angajatorului, ştampila firmei, precum şi numărul de înregistrare în registrul general de evidență a salariaților, iar dumneavoastră aveţi un exemplar în original.

Contractul, odată semnat, poate fi modificat numai cu acordul dumneavoastră. Un contract semnat de dumneavoastră, dar care nu este semnat şi ştampilat de angajator nu are nicio valoare juridică!

Munca în condiţii ilegale, supranumită şi muncă “la negru”, presupune multe riscuri pentru dumneavoastră: angajatorul vă poate plăti salarii mici, sub nivelul minim pe economie şi sub nivelul cuvenit pentru pregătirea şi timpul lucrat de dumneavoastră; nu există o dată fixă pentru plata acestuia; nu aveţi un program de lucru fix şi în conformitate cu normele legale; nu aveţi o activitate normată; nu beneficiaţi de echipament de lucru şi echipament de protecţie; nu aveţi dreptul la concediu de odihnă; nu beneficiaţi de indemnizație de şomaj; nu beneficiaţi de pensie de invaliditate în caz de accident de muncă; nu primiţi indemnizaţie de boală şi nu beneficiaţi nici de spitalizare gratuită, în caz de nevoie; nu primiţi medicamente compensate, neavând asigurările plătite de către angajator etc. Mai mult decât atât, lipsa unui contract individual de muncă legal înregistrat poate duce la refuzul prelungirii dreptului de şedere în România, cu excepţia persoanelor care au un drept de şedere altul decât pentru muncă sau detaşare.

Soluţionarea conflictelor privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractele individuale de muncă 

Solicitaţi clarificări din partea angajatorului dumneavoastră în cazul în care consideraţi că nu primiţi unul sau mai multe dintre drepturile garantate de legislaţia muncii. Este posibil ca acesta să nu cunoască faptul că nu vi s-au acordat anumite drepturi. Aceste demersuri pot conduce la soluţionarea posibilelor conflicte de muncă. 

Solicitaţi sprijin sindicatului din întreprindere în legătură cu drepturile la locul de muncă şi opţiunile pe care le aveţi pentru a le proteja. 

Sesizaţi Inspectoratul Teritorial de Muncă sau Inspecţia Muncii în cazul unor încălcări ale prevederilor legale din domeniul relaţiilor de muncă (muncă fără forme legale, muncă suplimentară neplătită sau excesivă, nerespectarea sărbătorilor legale şi a repausului săptămânal, obţinerea unui salariu diferit decât cel stipulat în contractul de muncă, includerea în contractul individual de muncă a unor clauze ilegale etc.). 

Sesizaţi tribunalul de la domiciliul sau reședința dumneavoastră pentru soluţionarea conflictelor de muncă[14] cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale/colective de muncă etc.

În cazul în care v-au fost încălcate drepturile care rezultă dintr-un contract de muncă, este bine să apelaţi la un jurist sau la un avocat, cât mai repede posibil, având în vedere faptul că acţionarea în justiţie a angajatorului se poate face numai într-o anumită perioadă de timp. De asemenea, puteţi apela la sindicat pentru a primi sfaturi cu privire la modul în care vă puteţi proteja drepturile.

Termenele pe care le aveţi la dispoziţie pentru a vă adresa instanţei sunt: 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă; 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei de sancţionare disciplinară; 3 ani de la data la care s-a petrecut acțiunea, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator; pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia; în termen de 6 luni de la data la care a avut loc acțiunea, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

În toate situaţiile, altele decât cele arătate mai sus, termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.

Competent să soluționeze conflictele de muncă este tribunalul de la domiciliul sau reședința/sediul celui care face reclamația.

Codul muncii stabileşte şi alte reguli în cazul conflictelor de muncă:

  • Cauzele privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar şi se judecă în regim de urgenţă.
  • Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
  • Hotărârile pronunţate sunt definitive și nu pot fi contestate.

Aceste prevederi sunt valabile doar în cazul contractelor de muncă încheiate pe teritoriul României. Dacă sunteţi detaşat dintr-un stat terţ, soluţionarea conflictului de muncă se face conform legislaţiei române doar dacă în contractul dumneavoastră de muncă este prevăzut în mod expres acest lucru. 

Adresaţi-vă Avocatului Poporului. Orice persoană fizică, indiferent de cetăţenie, vârstă, sex, apartenenţă etnică, politică sau religioasă, căreia i-au fost lezate drepturile sau libertăţile cetăţeneşti de către autorităţile administraţiei publice, se poate adresa instituţiei Avocatului Poporului.

Avocatul Poporului îşi desfăşoară activitatea pe următoarele domenii de activitate:

  • drepturile omului, egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, culte religioase şi minorităţi naţionale;
  • drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu dizabilităţi;
  • armată, justiţie, poliţie, penitenciare;
  • proprietate, muncă, protecţie socială, impozite şi taxe.

Vă puteţi adresa Avocatului Poporului[15] cu probleme legate de actele sau faptele administrative ale autorităţilor publice locale (inclusiv eliberarea tardivă a unor acte) prin care v-au fost încălcate drepturile şi libertăţile ca persoană fizică. Cererea adresată Avocatului Poporului este scutită de taxa de timbru. Petiţiile anonime nu se înregistrează. Avocatul Poporului trebuie să comunice petentului modul de soluţionare a petiţiei primite, care poate fi făcut public prin mass-media, cu acordul petentului şi cu respectarea regulilor referitoare la informaţiile şi documentele secrete.

Mai multe detalii găsiți accesând:

http://www.avp.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=47&lang=en&Itemid=54

Agenţiile de recrutare a forţei de muncă

Există mai multe modalităţi prin care o firmă din România poate recruta forţă de muncă din străinătate. În cele mai multe cazuri, aceasta va apela la oirmăpecializată de recrutare a forţei de muncă din România sau din ţara dumneavoastră, care va face demersurile necesare pentru a identifica persoanele potrivite pentru locurile de muncă disponibile. Dacă doriţi să lucraţi în România, atunci când intraţi în legătură cu o firmă de recrutare este bine să verificaţi:

  • Dacă firma de recrutare este înregistrată legal sau este autorizată să desfăşoare astfel de activităţi;
  • Dacă vi s-au pus la dispoziţie ambele variante ale contractului de muncă în România (în limba dumneavoastră nativă şi în limba română) şi dacă conţinutul acestora este identic. Trebuie să aveţi în vedere că în România există un format standard al contractului de muncă, aprobat de guvern (în anexa acestui ghid găsiți elementele esențiale ale unui contract individual de muncă); în România contractele de muncă se încheie obligatoriu în limba română.
  • Contractul trebuie să fie formulat în scris, să fie semnat de dumneavoastră şi de firma care vă angajează. Un exemplar al contractului de muncă semnat de ambele părţi, în limba română şi în limba dumneavoastră, trebuie să vă fie înmânat personal. Odată ce termenii contractului au fost conveniţi şi confirmaţi în scris, aceştia nu pot fi modificaţi fără acordul dumneavoastră;
  • Dacă înţelegeţi bine contractul şi orice alte documente pe care trebuie să le semnaţi. Dacă ceva nu este clar, rugaţi agenţia să vă explice. Nu semnaţi dacă nu vă este clar sau dacă este într-o limbă pe care nu o înţelegeţi;
  • Care sunt prevederile legate de numărul de ore de lucru pe zi şi pe săptămână, plata orelor suplimentare, a concediilor şi a concediilor medicale;
  • Care este salariul NET (ceea ce veți primi cash sau în cont), în ce valută este stabilit salariul şi la ce curs de schimb se face plata (în România salariile se plătesc numai în lei);
  • Cine plăteşte drumul, cazarea şi masa, care vor fi condiţiile de locuit, dacă beneficiaţi de asigurări medicale şi în ce condiţii. Trebuie să ştiţi, de exemplu, că în cazul spitalizării, dacă nu aveţi o asigurare medicală care acoperă aceste costuri, cheltuielile din România pot fi cu mult mai mari decât în ţara dumneavoastră;
  • Dacă aveţi informaţii cu privire la posibilitatea angajării în România, respectiv dacă este permisă angajarea cetăţenilor străini în meseria/profesia pentru care optaţi şi care sunt condiţiile de acces pe piaţa muncii, dacă este necesar obţinerea unui aviz de angajare sau de detaşare anterior începerii lucrului, cine trebuie să îl obţină, diferite costuri etc.;
  • Dacă vi s-a returnat paşaportul şi vi s-a înmânat permisul de şedere (care trebuie să rămână în posesia dumneavoastră). Nimeni nu are dreptul să păstreze sau să vă reţină aceste documente!

Trebuie să aveţi în vedere faptul că, de regulă, contractul pe care îl încheiaţi cu o agenţie de recrutare este un contract civil şi nu un contract de muncă. Prin acest contract firma de recrutare se angajează să vă găsească un loc de muncă în străinătate, în schimbul unui comision. Conflictele legate de acest tip de contract se soluţionează numai de către instanţă. Contractul civil încheiat cu firma de recrutare trebuie însoţit de contractul de muncă cu firma care vă angajează în România. Excepţia o reprezintă situaţia în care firma care v-a recrutat vă angajează şi vă detaşează în România.

Dacă sunteţi angajat în România, contractul individual de muncă se încheie, în mod obligatoriu, în limba română. Trebuie să vă asiguraţi că aţi înţeles corect prevederile acestuia! Dacă sunteţi detaşat, contractul se încheie în limba convenită cu angajatorul dumneavoastră. Este recomandat să nu acceptaţi doar o traducere verbală a contractului, ci să solicitaţi o traducere oficială, copia acestei traduceri rămânând la dumneavoastră.

Traficul de persoane

Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului şi o atingere adusă demnităţii şi integrităţii fiinţei umane. Traficul de persoane reprezintă „recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor, prin ameninţări de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru a obţine consimţământul unei persoane având autoritate asupra alteia, în scopul exploatării”.

Traficul de migranți reprezintă facilitarea în vederea obţinerii, direct sau indirect, a unui folos material sau de altă natură, a intrării ilegale a unei persoane într-un alt stat parte, faţă de care persoana nu este cetăţean sau rezident permanent.

Traficul de persoane[16] presupune exploatarea unei persoane, în diferite scopuri, printre care amintim exploatarea prin muncă, exploatarea sexuală, prelevarea de organe etc.

România le facilitează cetățenilor străini, victime ale traficului de persoane, întoarcerea în țara lor de origine fără nicio întârziere nejustificată și le asigură transportul în deplină securitate până la frontiera statului român, dacă nu este prevăzut altfel în acordurile bilaterale. Străinii victime ale traficului de persoane pot fi cazați în centrele special amenajate potrivit legii fără a mai fi necesară luarea în custodie publică a acestora. În acest scop, administrația centrelor amenajează spații speciale, separate de cele destinate cazării străinilor luați în custodie publică. Străinii victime ale traficului de persoane sunt informați în locurile de cazare, într-o limbă pe care o înțeleg, cu privire la procedurile judiciare și administrative aplicate și pot beneficia de consiliere psihologică, de asistență medicală și socială, precum și de medicamente și hrană în aceleași condiții ca și victimele cetățeni români.[17]

Străinii cu privire la care există motive serioase să se considere că sunt victime ale traficului de persoane beneficiază de o perioadă de recuperare și reflecție de până la 90 de zile, pentru a se reface, a ieși de sub influența făptuitorilor și a lua o decizie în cunoștință de cauză privind cooperarea cu autoritățile competente, timp în care li se acordă de către IGI, la solicitarea procurorului sau a instanței, tolerarea rămânerii pe teritoriul României, putându-se elibera un permis de ședere temporară. Minorilor cetățeni străini care însoțesc victimele traficului de persoane sau care sunt ei înșiși victime li se aplică, în mod corespunzător, prevederile referitoare la regimul străinilor în România.

Pentru mai multe detalii vă puteţi adresa Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP): http://anitp.mai.gov.ro sau ONG-urilor care lucrează cu victime ale traficului de persoane.

[1] A se vedea art. 4 și art. 7 din OG nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României.

[2] Art. 13, din Ordonanţa de Urgenţă nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

[3] Acest drept se aplică în condiţiile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind recunoaşterea calificărilor profesionale.

[4] Potrivit Codului Muncii art. 19: În situaţia în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare prevăzută, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească competentă, şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.

[5] Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 1616/2011 privind modificarea şi completarea modelului-cadru al contractului individual de muncă, prevăzut în anexa la Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 64/2003.

[6] Potrivit Codului Muncii art.  17, alin. 4: Elementele din informarea pe care angajatorul este obligat să o facă cu privire la clauzele esențiale ale contractului de muncă trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă.

[7] Tichetele de masă sunt bonuri valorice care dau dreptul posesorului să cumpere produse alimentare din unităţile de alimentaţie publică în valoare egală cu suma înscrisă pe tichet. În conformitate cu legislaţia existentă, acestea pot fi considerate cheltuială deductibilă sau venit neimpozabil pentru angajator.

[8] Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

[9] Art. 126 din Codul Muncii.

[10]Codul Muncii, art. 189 prezintă sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;  b) supravegherea efectivă a condiţiilor de igienă şi sănătate în muncă; c) asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în muncă, cât şi pe durata executării contractului individual de muncă.

[11] Potrivit legii: Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor.

[12] Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate ca zilieri.

[13] De la 1 ianuarie 2015, la un numar de 170 de ore lucrate într-o lună, valoarea va fi de 5,7 lei pe oră. Această sumă va fi modificată de fiecare dată când va fi modificat salariul minim brut pe țară garantat în plată.

[14] Aceste cereri referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.

[15] Instituţia are în componenţa sa 14 birouri teritoriale funcţionale, organizate pe raza de competenţă teritorială a curţilor de apel, birouri care au aceleaşi atribuţii ca şi cele ale instituţiei Avocatul Poporului.

[16] Legea nr. 678 din 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, actualizată prevede începând cu Secțiunea I Infracțiunile privind traficul de persoane. Persoanelor vătămate prin infracțiunile prevăzute în  această lege, precum și altor victime ale acestor infracțiuni li se acordă în mod special protecție și asistență fizică, psihologică, medicală, juridică și socială.

[17] Art. 37 din Legea nr. 678/2001.

Textul este preluat din Ghidul Bun venit în România!, publicat în anul 2015.